Publicații

Rolul şi responsabilităţile dascălului
Îmi place să cred că noi, dascălii avem iubire pentru copii în special şi pentru om în general, dar şi talent. “Spre a creşte oameni înainte de orice ştiinţă şi de orice metodă, trebuie să ai inimă” spunea Pestalozzi. Dragostea faţă de copii reprezintă cerinţa esenţială, condiţia de nelipsit în asigurarea eficenţei, calităţii şi progresului în întregul şi complicatul demers instructiv-educativ, în realizarea optimului pedagogic. Reuşita şi eşecul şcolar al elevului, indiferent de mediul de provenienţă al acestora sunt asociate în majoritatea cazurilor cu profesionalismul cadrelor didactice. Problematica tactului şi măiestriei pedagogice capătă o valoare mult mai mare atunci când în rândul elevilor se găsesc copii cu dificultăţi de învăţare, iar în şcoală nu există specialişti.
Aşa cum este cunoscut, şcoala este aceea care trebuie să se adapteze necesităţilor de instruire şi educare a copilului,astfel încât să nu fie depăşit de eforturile depuse pentru a se adapta unor cerinţe unice şi rigide formulate de şcoală. Învăţătorul zilelor noastre trebuie sa aibă calitatea de a se adapta la nevoile copilului. Legislaţia din România precizează nevoia de a integra fiecare copil în şcoala cea mai potrivită pentru el şi pe cât posibil în comunitatea din care face parte. Deci fiecare copil cu dificultăţi de învăţare are dreptul de a fi considerat un copil cu şanse egale la dezvoltare. În acest context este absolut necesar să se schimbe concepţia de proiectare și desfășurare a actului didactic, în care tratarea diferenţiată şi individuală să ocupe un rol esenţial.
O răsturnare de concepţie vizează şi rolul elevului în clasă. El nu mai poate fi “acel ascultător obligat să spună pe de rost ce a învăţat” ci va trebui să se implice direct în activităţile concrete. Dacă valoarea copilului este înţeleasă şi potenţată, problema lui nu devine o etichetă, ci o provocare la schimbare şi acţiune. E important şi necesar ca învăţătorul să ştie să creeze un mediu încurajator în clasă. Astfel se va organiza spaţiul şi locul de activitate al elevilor printr-o aranjare a mobilierului, astfel încât să faciliteze cooperarea, comunicarea şi acţiunea în grup, prin care elevii să-şi manifeste libertatea de acţiune. Apoi, se creează o atmosferă stimulativă de exprimare liberă a opiniilor şi confruntărilor de idei atunci când apar. Pentru aceasta învăţătorul trebuie să ofere permanent încurajări nonverbale, să trateze elevii ca pe nişte adulţi, menţinând permanent aşteptări înalte de la ei, iar mai apoi  trebuie să sădească încredere în fiecare dintre ei.
Învăţătorul trebuie să fie permanent disponibil pentru elev, să nu-l eticheteze, să nu- l umilească niciodată şi să menţină permanent un mediu pozitiv, stimulativ pentru educaţie. O reforma autentică a învăţământului este centrată pe autonomie, inteligenţă, sensibilitate, voinţă şi creativitatea copilului. Elevul trebuie ascultat cu rabdare, lăsat să se exprime liber, să se dezvăluie, să-şi manifeste opinia, să acţioneze. Elevul cu dificultăţi de învăţare trebuie acceptat asa cum este, ajutat să fie el însuşi, să-şi manifeste personalitatea şi propria valoare, sa-şi găsească propriul drum, dezvoltându-i-se înclinaţiile, preocupările şi interesele, deoarece principiile de lucru ale învăţătorului trebuie să plece de la ipoteza ca toţi elevii au drepturi egale la şcolarizare.
Căile şi paşii de urmat sunt următoarele: cunoaşterea propriilor resurse şi a viziunii pe care o avem cu privire la copiii cu dificultăţi de învăţare, acceptarea şi promovarea lucrului în echipă, alegerea celei mai bune metode pentru copil valorizându-i pe fiecare în parte. Înconjurând permanent (oriunde şi oricând) într-o ambianţă de dragoste, de căldură, de înţelegere şi bunătate, de încredere şi respect, copiii de vârstă şcolară mică vor da măsura întregii lor personalităţi, dobândind cunoştinţe, priceperi, deprinderi şi atitudini.
Secretul bucuriei educaţiei este dat de darul de a convinge, de a se adresa inimii nu numai minţii. Dascălul care se apropie de copii cu iubire şi cu simţul dreptăţii, care îi ascultă cu bunăvoinţă, care glumeşte cu ei, care caută să ajute, care le insuflă sentimente morale, este cel cărui autoritate rezistă în timp. Asemenea dascăli îşi fac simţită influenţa în întreaga viaţă ulterioară a copiilor deoarece  EDUCAȚIA COPIILOR, CÂND DUCE LA REZULTATE BUNE, N-A FOST DECÂT O LUPTĂ , IAR CÂND NU REUŞEŞTE, DUREREA NU MAI CUNOAŞTE MARGINI spunea Democrit.




"Copiii fără etichete – campanie socială pentru combaterea violenței împotriva copiilor"

ISSN 2247-966X  ISSN – L = 2247 – 966X    Nr. 20/2013       

  • -http://iteach.ro/experientedidactice/copiii-fara-etichete-campanie-sociala-pentru-combaterea-violentei-impotriva-copiilor

  •  Salvaţi Copiii România derulează în acest an, în perioada martie-octombrie 2013, o campanie socială pentru a combate violența împotriva copiilor, sub denumirea: ”Copiii fără etichete”.
    Campania urmăreşte conştientizarea violenței împotriva copiilor din societatea românească, generarea unei schimbări de atitudine față de această violență, precum și generarea unei schimbări de paradigmă în educația copiilor, prin: înlocuirea practicilor violente cu metode educaționale pozitive, respectarea copilului în locul umilirii lui, renunțarea la indiferență şi acceptare față de violența împotriva copiilor.
    Această campanie “Copiii fără etichete” vine după încă trei astfel de iniţiative foarte reuşite, derulate la intervale de patru ani, respectiv “Bătaia NU e ruptă din rai!” din anul 2003, “Violenţa naşte violentă” din anul 2007 şi “Ascultă-i sufletul!” din anul 2011, campanii care au reuşit să atragă atenţia societăţii civile şi nu numai, asupra abuzurilor înregistrate asupra copiilor din România.
    Odată cu campania din acest an, Organizaţia Salvaţi Copiii România a prezentat cel mai amplu studiu realizat în ultimii 10 ani în România privind abuzurile împotriva copiilor. Rezultatele acestui studiu nu sunt numai foarte îngrijorătoare, ci şi foarte periculoase: “38% dintre părinţi recunosc abuzul fizic asupra copiilor în familie; 63% dintre copii afirmă ca sunt bătuţi acasă de către părinţii lor, iar corecţiile precum „lovitul cu palma” sau „urecheala” nu sunt percepute de majoritatea părinţilor, si într-o anumită măsură, nici de copii, ca fiind comportamente din sfera abuzului fizic”.
    Potrivit aceluiaşi studiu, “20% dintre părinţi apreciază pozitiv bătaia, ca mijloc de educaţie a copilului; 18% dintre copii afirmă că au fost bătuţi acasă cu băţul sau nuiaua, 13% cu cureaua, 8% cu lingura de lemn”. Mai mult decât atât, “în ciuda interzicerii prin lege încă din 2004 a oricărei forme de violenţă asupra copiilor în familie, părinţii nu doar că încă utilizează pedeapsa corporală în practica educaţională de zi cu zi, dar un procent semnificativ dintre ei apreciază pozitiv bătaia ca mijloc de educaţie a copilului”.
    Şi lucrurile nu se opresc din păcate aici. Problemele legate de violenţele asupra copiilor depăşesc ariile familiilor şi ajung şi în şcoli, acolo unde “86% dintre copii sunt certaţi de către cadrele didactice atunci când greşesc; 33% dintre copiii sunt jigniţi şi etichetaţi la şcoala de către cadrele didactice; 7% dintre copii afirmă că sunt bătuţi de către profesorii lor.”
    Să dăm exemple pozitive pentru educarea copiilor! A renunţa la etichete este primul pas. Aş fi bucuroasa dacă am realiza acest lucru împreună. De câte ori eşti predispus să etichetezi un copil imaginează-te în locul lui… Sigur o să te gandeşti de două ori inainte de a face pasul.
    Apoi incearcă să nu pui bariere de etnie. Încearcă sa vezi fiinţe nu etnii, nu naţii şi poate atunci vei putea merge mai departe. Iar dacă în sfârşit crezi că poţi ajuta,în orice fel chiar şi cu timpul tău… atunci începe de azi, sigur maine o să fi mândru de fapta ta!
    Imaginaţi-vă o lume a copiilor fără etichete. O lume în care copilul bogat să nu eticheteze copilul sărac, copilul deştept  să accepte copilul mai puţin deştept, eventual să-l ajute. O lume în care să nu existe jigniri pe criterii sociale, să nu existe jigniri etnice, ci pur şi simplu copii egali. Este greu de realizat dar nu imposibil. Cu o floare nu se face primăvară ştiu dar dacă am incerca de azi toţi să ne alăturăm campaniei celor de la Salvaţi copiii am putea fi mîndrii de faptele noastre.
    • Nu uitaţi că avem două mari obligaţii morale faţă de copiii noştri: să îi ajutăm să devină Oameni Mari, educându-i corespunzător şi să le construim o ţara mai bună, care să le permită să trăiască în ea!
    Prin acest articol, susţin campania “Copiii fără etichete” lansată de Organizaţia Salvaţi Copiii Romania cu sprijinul Blogal Initiative.

  • Care este rolul poveștilor în educația copiilor?  Nr. 56/2016


ISSN 2247-966X  ISSN – L = 2247 – 966X           

Poveștile îl vor face pe cel mic să își dorească să fie el însuși personajul pozitiv.
Mesajul poveștilor va fi mereu faptul că în povești există totdeauna o cale către un final fericit, nu contează câte obstacole întâlnește în drum eroul principal. Normal că de fiecare dată personajul negativ, cel rău, cel mincinos, cel crud, cel zgârcit și urât are de pierdut.

Prin intermediul poveștilor, copilul descoperă lumea. Prin lupta dintre bine și rău, copilul învață strategii de viață, descoperă consecințele unor fapte și atitudini și își însușește comportamente sociale pozitive.
La orice vârstă, omul este o ființă care se hrănește cu povești. De aceea, avuția povestirilor, pe care au strâns-o oamenii de pe tot globul, din casă în casă, din secol în secol, fie în vorbă, fie și în scris, a depășit celelalte avuții omenești.” spunea scriitorul și filosoful indian Rabindranath Tagore.
De mici copii îndrăgim poveștile. Mai mult decât atât, aceste povești au rolul de a stimula educația și imaginația copiilor, care învață să descopere lumea minunată a cărților.
Poveștile îi permit copilului să pătrundă într-un univers fantastic, plin de mistere și cât se poate de fascinant. Această fascinație îl atrage și încet, încet cu fiecare poveste citită micul ascultător pătrunde în acestă lume. 
Odată pătruns în această lume, cel mic începe să își dezvolte limbajul, dar și să își îmbogățească imaginația. Mai mulți, specialiști spun că poveștile îi ajută pe cei mici să crească frumos. 
Citirea unei povești poate fi un moment deosebit de relaxant pentru cel mic. Unul dintre cele mai importante lucruri pe care cei mici le învață din povești este diferența dintre bine și rău. În povești ca și în basme, binele învinge întotdeauna. Cel mic va dobandi deprinderi pentru a realiza judecăți de valoare, precum și exprimarea propriilor sentimente într-un mod simplu. Copilul poate învăța ce înseamnă prietenia și care sunt aspectele pozitive ale vieții. Mai mult, va încerca să fie mai prietenos, precum personajele din poveste, bun, prieten cu alți copii, de ajutor precum personajele din poveste. 
Cu ajutorul personajelor de poveste, micuțul va reuși chiar să își depășească anumite fobii. Binele și răul sunt două concepte pe care cel mic le poate distinge acum încă din primii anișori de viață. Copilul înțelege că există anumite reguli și conduite ce se aplică în fiecare zi. 
Aceste reguli trebuie respectate, deoarece în lipsa lor nici o societate nu poate funcționa. De asemenea, va înțelege că dacă nu respecți aceste reguli de conduită, devii personajul negativ, precum cel din poveste, iar personajul negativ întotdeauna suferă consecințele faptelor sale. Unele povești le oferă copiilor anumite repere despre cum să acționeze în viață, în diferite situații. Copiii sunt încântați să se asemene cu Harap Alb, cu Greuceanu dar și cu Făt- Frumos. Se identifică cu personajele și înțeleg că trebuie să învețe anumite comportamente de la aceste personaje fantastice pentru că și ei vor să se asemene lor. Ascultând poveşti, copiii cunosc şi îşi însuşesc noţiuni, convingeri şi sentimente morale, se raportează la personajele pozitive şi dezaprobă comportamente negative. 
Astfel, pentru ca ei să înţeleagă ce înseamnă bunătatea, prietenia, hărnicia şi pentru a urî răutatea, duşmănia, lenea, există ”Fata babei şi fata moşneagului” de I.Creangă, ”Sarea în bucate” de P. Ispirescu, ”Cenuşereasa” şi „Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici” de Fraţii Grimm. Peripeţiile personajelor, răutatea celor negative, bunătatea celor principale îi înduioşează pe copii şi îi conving că este bine să urmeze exemplul celor buni. Poveşti precum ”Ionică mincinosul”, ”Puf Alb şi Puf Gri” ne învaţă ce este sinceritatea şi îi determină pe copii să spună adevărul şi să urască minciuna. Neascultarea părinţilor, încăpăţinarea şi consecinţele acestora sunt reliefate de poveşti precum ”Capra cu trei iezi” de I. Creangă, ”Scufiţa Roşie” de Charles Perrault, ”Povestea măgăruşului încăpăţinat”. Păţaniile personajelor i-au convins pe copii că trebuie să asculte sfatul părinţilor, că nu este bună încăpăţinarea şi trebuie să se adapteze la regulile impuse de societate. Educarea dragostei faţă de muncă a fost posibilă şi prin prezentarea unor poveşti precum ”Povestea unui om leneş”.  Datoria noastră a tuturor, a părinților, a educatorilor și învățătorilor este să aducem copilul în punctul de iubi poveștile, a le asculta cu plăcere, a răspunde copilului atunci când el nu înțelege firul poveștilor,  expresiile sau cuvintele din text. Etapa următoere ar fi aceea de a încuraja copilul să urmeze comportamentele pozitive a personajelor favorite.
Psihologii prezintă câteva sugestii de activităţi pe care le puteţi face cu copilul d-voastră şi care au ca şi consecinţe dezvoltarea şi menţinerea comportamentelor pozitive. «Timpul meu pentru tine.» Oferindu-i copilului d-voastră în fiecare zi momente în care să se simtă apreciat şi iubit de d-voastră. Exprimă acest lucru în cuvinte şi prin timpul petrecut împreună. Nu cantitatea de timp este importantă, ci calitatea timpului petrecut împreună cu copilul.
Ce faceţi împreună atunci când vă programați o astfel de activitate?
Citiţi o poveste, vă jucaţi, îl ascultaţi ce vrea să vă povestească, îi răspundeți la întrebări, vorbiți despre personajele poveștii, despre emoții, bucurii, tristeți. Copiii pun întrebări părinților, se bucură pentru victoria personajului cu care se identifică, devin triști sau îngrijorați atunci când personajul respectiv se află în dificultate și învață să își definească propriile emoții în raport cu anumite situații de viață. Este foarte important pentru copil şi îi dă sentimentul că îl apreciaţi şi iubiţi dacă poate să discute aceste lucruri. Tot în acest context, copilul învață să își definească emoțiile pozitive, în raport cu cele negative și dezvoltă anumite comportamente de tip social.
Povestile îi mai ajută pe copii să se simtă și confortabil și în siguranță și să creeze o legătură specială cu „părintele care îi citește povești”. Există o diferența dintre o poveste și un desen animat, este relația specială care se crează între povestitor și ascultător, comunicarea bidirecțională întrebările rostite și nerostite ale poveștii și explicațiile suplimentare care devin dependente de fiecare poveste și stârnesc curiozitatea copilului.
Dacă ar fi să rezumăm ceea ce aduce povestea în viața copilului, putem menționa că povestea îl învață pe copil să o asculte, să urmărească firul ei, face legătura dintre imagine și ceea ce se aude, copilul observă descrieri, însușiri, emoții, comportamente și limbaj.
Pentru a stimula interacțiunea cu copilul, uneori este bine să-l punem să ne descrie personajul, să deseneze ceva din poveste, să reproducă dialoguri sau fapte etc. Astfel, apelăm la imaginația lui și îl punem în pielea personajului, îi cerem să acționeze ca ele, creăm un mic joc de rol care sigur îi va plăcea, apoi îl solicităm să descrie emoțiile trăite fiind transpus în personaj. Toate aceste jocuri vor crea legături indistructibile dintre povestitor și micuțul auditor.
Nu uitați însă unele povești au o morală la sfârșitul lor de care vă puteți folosi pentru a educa bine copilul. Ioan Slavici, subliniind importanţa poveştilor, preciza: ”Povestea a fost fondul plăcerilor mele din copilărie – poveştile erau darurile ce mi se prezentau pentru purtarea cea bună”.
Haideți să dăruim povești copiilor și să-i aducem către  „A fost odată ca niciodată…”, deoarece rolul acestor expresii este să facă lumea copilăriei mai frumoasă, mai fericită și să construiască un viitor mai optimist.
Bibliografie:
1. Bianca Bratu, Preşcolarul şi literatura, Editura Didactică şi Pedagogică,1977

2. Curriculum pentru educaţia timpurie a copiilor

3. „Cum îi învăţăm pe copii comportamente « pozitive » ?”  Domnica Petrovai - Psiholog

Revista electronică Didactic.ro

"Șotron Doi-modul educațional pentru copii și părinți,o necesitate pentru educația timpurie a zilelor noastre în mediul rural"  ISSN 2393-0810 Nr. 13/2015

http://www.didactic.ro/revista-cadrelor-didactice/otron-doi-modul-educa-ional-pentru-copii-i-parin-i-o-necesitate-pentru-educa-ia-timpurie-a-zilelor-noastre-in-mediul-rural

ȘOTRON DOI – modul educațional pentru copii și părinți, o necesitate pentru educația timpurie a zilelor noastre în mediul rural
Șotron Doi este un modul educațional atât pentru copii, cât și pentru părinți implementat cu sprijinul Asociației OvidiuRO în gradinițele în care asociația derulează proiectul “Fiecare copil în grădiniță”. 
Modulul educaţional Şotron Doi are ca scop familializarea copiilor de 2 ani şi a părinţilor lor cu mediul educaţional din grădiniţă. 
La vârsta de 2 ani copilul se poate înscrie la acest modul. In mediul rural acest modul vine în ajutorul părinților care doresc să le formeze copiilor deprinderi încă din perioada timpurie. Adaptarea micuților la o nouă etapă din viața lor se face treptat, prin joc și joacă. Cei mai mulţi pornesc într-o călătorie în care explorează ceea ce îi înconjoară de la propriul nume, până la plante, animale, Soare. Părinţii lor învaţă cât de importantă este educaţia preşcolară şi cum se pot implica mai mult în educaţia copiilor. Ei participă alături de copii la acest modul. 
Educatoarea are un rol important deoarece aceasta trebuie să dețină arta comunicării adaptate la nivelul de vârstă. La vârsta de 2-3 anișori, copilul mic are o capacitate mai mare decât la orice altă vârstă de a învăța lucruri noi și de a deprinde abilități sau aptitudini importante pentru mai târziu. Este ca un burețel care absoarbe rapid informații, dar care de multe ori nu știe ce să facă cu ele. 
De-a lungul celor trei ani, de când derulăm acest modul, timp de unsprezece săptămâni în fiecare an, cu participarea copiilor o dată pe săptămână, două ore, am observat importanța remarcabilă în rândul celor mici dar și în rândul părinților a acestui modul în mediul rural acolo unde nu există creșe. 
Dacă în primul an părinții au văzut cu suspiciune această participare, acest lucru s-a schimbat și chiar dacă sunt ocupați majoritatea își fac timp pentru a participa la acest modul. 
Ce învață copiii? Aici copiii învăţă: să își spună numele, să salute, să spună câți ani au, să se spele pe mâini singuri, să se servească singuri, să mănânce singuri, să arunce resturile și ambalajele la coșul de gunoi, să își sufle nasul corect, să tușească în cot etc.. 
La începutul modulului majoritatea copiilor participă împreună cu părinţii, la prima vizită la grădiniţă pentru familiarizarea cu locul, educatoarea şi noii colegi din cadrul Şotronului. Această vizită se realizează dimineața atunci când este grupa de copii la gradiniţă. 
Fiecare copil are ritmul lui, iar dacă pentru unul câteva zile sunt suficiente pentru acomodare, alţii au avut nevoie de o perioadă mai lungă. De obicei părintele este sfătuit după prima participare să revină dacă se observă că acomodarea este mai greoaie. 
La prima participare de obicei copilul observă copiii din grupă, ar vrea se desprindă de părinte dar ezită, uneori se desprinde pentru a ajunge la o jucărie dar revine în brațele mamei, implorând protecție. 
Ușor, ușor obișnuindu-se cu spațiul pe care îl observă apoi îl cercetează atent, parcurgând de câteva ori acea desprindere de mamă și refugiindu-se de câteva ori înapoi, se acomodează cu copiii. 
Acest program a reunit timp de trei ani un număr de maxim 10 copii cu vârsta de 2 ani, care timp de unsprezece săptămâni au luat parte la un proces instructiv în grădiniţă. 
La sfârşitul fiecărui Şotron există o activitate de premiere în cadrul căreia se premiază preşcolarul dar şi părintele. 
A fost interesant să constatăm cât de multe au învăţat cei mici pe parcursul acestui interval de timp. Progresele lor se vedeau cu fiecare sesiune de Şotron Doi. La început erau timizi, nu se jucau împreună, nu vorbeau între ei. Erau foarte atenţi la fiecare gest al celuilalt. Apoi acest lucru s-a schimbat, iar micii “Șotronei” încep să comunice între ei, să se joace împreună, să asculte atenți povestea educatoarei. 
Sunt importante aceste programe și binevenite mai ales în mediul rural, deoarece ele participă la scăderea ratei abandonului copiilor mai târziu. 
Gradinița reprezintă pentru copil prima instituție de învățământ în care educația se face organizat, se formează primele relații de prietenie odată cu integrarea în grup. In mediul rural este important uneri să spargem barierele care se pun de către părinți, care găsesc tot felul de motive pentru a aduce copilul la grădiniță la împlinirea vârstei de 3 ani. De foarte multe ori aceste bariere sunt sub forma: “e prea mic…”, “îl voi duce la anul…”, “nu am ce să îi pun în gentuță…”,” nu are haine ca ceilalți copii…”, “mai are timp să meargă la grădiniță…”etc 
Bariere minore pentru o comunitate, dar potrivit unor studii în întrega lume 72 milioane de copii se află în afara sistemului educational, victime ale discriminării, ale excluziunii sociale. 
Principalele motive ale discriminării și ale excluziunii sociale din sistemul de învățământ sau din societate sunt: sărăcia, inegalitățile de gen, dizabilitatea, apartenența la o minoritate etnică și implicit a vorbi într-o altă limbă decât majoritatea, a trăi în mediul rural, în zone izolate sau a fi nomad etc. 
Este foarte important ca să aducem fiecare copil în mediul educațional deoarece fieacare copil este o promisiune și fiecare copil are o șansă care depinde de atitudinea și acțiunea celor care îl cresc și îl educă.

BIBLIOGRAFIE 
1.“Educaţia incluzivă în grădiniţă : dimensiuni, provocări şi soluţii “/ UNICEF România, coord.: 
Ecaterina Vrasmaş, Traian Vrasmaş. - Buzău : Alpha MDN, 2012 
2. Asociatia Ovidiu Ro


Articol publicat in  Revista electronică Didactic.ro,
ISSN 1844-4679 decembrie 2015

"Strategii didactice de succes - Șotron Doi-modul educațional pentru copii și părinți,o necesitate pentru educația timpurie a zilelor noastre în mediul rural"

http://staticlb.didactic.ro/uploads/newsletter/151229/index.html

"Strategii didactice de succes - Șotron Doi-modul educațional pentru copii și părinți,o necesitate pentru educația timpurie a zilelor noastre în mediul rural"

Șotron Doi este un modul educațional atât pentru copii, cât și pentru părinți implementat cu sprijinul Asociației OvidiuRO în gradinițele în care asociația derulează proiectul “Fiecare copil în grădiniță”.
Modulul educaţional Şotron Doi are ca scop familializarea copiilor de 2 ani şi a părinţilor lor cu mediul educaţional din grădiniţă. La vârsta de 2 ani copilul se poate înscrie la acest modul. In mediul rural acest modul vine în ajutorul părinților care doresc să le formeze copiilor deprinderi încă din perioada timpurie. Adaptarea micuților la o nouă etapă din viața lor se face treptat, prin joc și joacă. Cei mai mulţi pornesc într-o călătorie în care explorează ceea ce îi înconjoară de la propriul nume, până la plante, animale, Soare. Părinţii lor învaţă cât de importantă este educaţia preşcolară şi cum se pot implica mai mult în educaţia copiilor.
Ei participă alături de copii la acest modul. Educatoarea are un rol important deoarece aceasta trebuie să dețină arta comunicării adaptate la nivelul de vârstă. La vârsta de 2-3 anișori, copilul mic are o capacitate mai mare decât la orice altă vârstă de a învăța lucruri noi și de a deprinde abilități sau aptitudini importante pentru mai târziu. Este ca un burețel care absoarbe rapid informații, dar care de multe ori nu știe ce să facă cu ele. De-a lungul celor trei ani, de când derulăm acest modul, timp de unsprezece săptămâni în fiecare an, cu participarea copiilor o dată pe săptămână, două ore, am observat importanța remarcabilă în rândul celor mici dar și în rândul părinților a acestui modul în mediul rural acolo unde nu există creșe.
Dacă în primul an părinții au văzut cu suspiciune această participare, acest lucru s-a schimbat și chiar dacă sunt ocupați majoritatea își fac timp pentru a participa la acest modul. Ce învață copiii? Aici copiii învăţă: să își spună numele, să salute, să spună câți ani au, să se spele pe mâini singuri, să se servească singuri, să mănânce singuri, să arunce resturile și ambalajele la coșul de gunoi, să își sufle nasul corect, să tușească în cot etc.
La începutul modulului majoritatea copiilor participă împreună cu părinţii, la prima vizită la grădiniţă pentru familiarizarea cu locul, educatoarea şi noii colegi din cadrul Şotronului. Această vizită se realizează dimineața atunci când este grupa de copii la gradiniţă.
Fiecare copil are ritmul lui, iar dacă pentru unul câteva zile sunt suficiente pentru acomodare, alţii au avut nevoie de o perioadă mai lungă. De obicei părintele este sfătuit după prima participare să revină dacă se observă că acomodarea este mai greoaie.
La prima participare de obicei copilul observă copiii din grupă, ar vrea să se desprindă de părinte dar ezită, uneori se desprinde pentru a ajunge la o jucărie dar revine în brațele mamei, implorând protecție. Ușor, ușor obișnuindu-se cu spațiul pe care îl observă apoi îl cercetează atent, parcurgând de câteva ori acea desprindere de mamă și refugiindu-se de câteva ori înapoi, se acomodează cu copiii. Acest program a reunit timp de trei ani un număr de maxim 10 copii cu vârsta de 2 ani, care timp de unsprezece săptămâni au luat parte la un proces instructiv în grădiniţă.
La sfârşitul fiecărui Şotron există o activitate de premiere în cadrul căreia se premiază preşcolarul dar şi părintele. A fost interesant să constatăm cât de multe au învăţat cei mici pe parcursul acestui interval de timp.
Progresele lor se vedeau cu fiecare sesiune de Şotron Doi. La început erau timizi, nu se jucau împreună, nu vorbeau între ei. Erau foarte atenţi la fiecare gest al celuilalt. Apoi acest lucru s-a schimbat, iar micii “Șotronei” încep să comunice între ei, să se joace împreună, să asculte atenți povestea educatoarei.
Sunt importante aceste programe și binevenite mai ales în mediul rural, deoarece ele participă la scăderea ratei abandonului copiilor mai târziu. Gradinița reprezintă pentru copil prima instituție de învățământ în care educația se face organizat, se formează primele relații de prietenie odată cu integrarea în grup.
In mediul rural este important uneri să spargem barierele care se pun de către părinți, care găsesc tot felul de motive pentru a aduce copilul la grădiniță la împlinirea vârstei de 3 ani. De foarte multe ori aceste bariere sunt sub forma: “e prea mic…”, “îl voi duce la anul…”, “nu am ce să îi pun în gentuță…”,” nu are haine ca ceilalți copii…”, “mai are timp să meargă la grădiniță…” etc.
Bariere minore pentru o comunitate, dar potrivit unor studii în întrega lume 72 milioane de copii se află în afara sistemului educational, victime ale discriminării, ale excluziunii sociale.
Principalele motive ale discriminării și ale excluziunii sociale din sistemul de învățământ sau din societate sunt: sărăcia, inegalitățile de gen, dizabilitatea, apartenența la o minoritate etnică și implicit a vorbi într-o altă limbă decât majoritatea, a trăi în mediul rural, în zone izolate sau a fi nomad etc.
Este foarte important ca să aducem fiecare copil în mediul educațional deoarece fieacare copil este o promisiune și fiecare copil are o șansă care depinde de atitudinea și acțiunea celor care îl cresc și îl educă.
BIBLIOGRAFIE
  1. “Educaţia incluzivă în grădiniţă : dimensiuni, provocări şi soluţii “/ UNICEF România, coord.: Ecaterina Vrasmaş, Traian Vrasmaş. - Buzău : Alpha MDN, 2012
  2. Asociația Ovidiu Ro

2016

Educația în Mureș


Proiectul "Citadela cunoașterii și Informației"2010

Proiectul "Citadela cunoasterii si Informatiei" este proiectul nostru castigator in cadrul ASSOCLIC 1-2010 derulat de ATELIERE FARA FRONTIERE ROMANIA in anul 2010.
Multumim pentru sprijin si incredere CENTRULUI PENTRU DEZVOLTARE SOCIALA CEDES SIGHISOARA in numele careia s-a depus acest proiect. Proiectul castigat a adus un numar de 5 calculatoare Scolii Generale Apold care vor fi folosite in derularea acestui proiect. Proiectul este rodul muncii invatatoarei Naghi Edit de la Scoala Generala Apold, sustinuta de profesor Carmen Moica directorul scolii.

Cele 35 de proiecte ale ONG-urilor romanesti au fost premiate in cadrul ASSOCLIC 1-2010. Pentru cele 35 de proiecte s-au acordate 200 de calculatoare reconditionate in cadrul atelierului de insertiune ATELIERE FARA FRONTIERE.

Pe data de 17 iunie a avut loc jurizarea proiectelor eligibile depuse in cadrul proiectului ASSOCLIC 1-2010. Membrii juriului reprezentand o parte din partenerii de proiect (BRD, GDF Suez Romania, Fundatia EOS, ECO TIC, Microsoft, McCANN PR si Centras) au fost deosebit de incantati de calitatea proiectelor depuse de asociatiile din intreaga tara.

Rezultatele jurizarii au fost extrem de stranse.Aveți aici Laureatii ASSOCLIC 1-2010
Calculatoarele acordate pentru castigatori vor fi utilizate pentru desfasurarea proiectelor propuse, proiecte create pentru comunitatile locale in scopul de a creste accesul la educatie si tehnologia informatiei pentru publicul aflat in dificultate.
Din 71 de proiecte inscrise, 35 de proiecte au fost premiate, acordandu-se prin donatie un numar de 200 de calculatoare.

Proiectul nostru a primit 5 calculatoare avand un punctaj de 25.17 puncte (locul 10 ).

Multumim tuturor celor care s-au implicat in aceasta realizare si celor care se vor implica in derularea acestui proiect.


Hai pe net 2015 !
„Campania Hai pe net!” este o campanie de incluziune digitală organizată de Fundaţia EOS Romania în parteneriat cu biblioteci publice, telecentre, şcoli.
Anul acesta Şcoala Gimnazială Apold participă la această campania. Perioada desfăşurării campaniei este 23-29 martie 2015. În această perioadă se vor organiza activităţi care doresc să dezvolte competenţe şi abilităţi în domeniul IT al elevilor şcolii noastre.
Principalele teme abordate de campania de anul acesta sunt:„ Hai pe net 2015 ! pentru creşterea şanselor de angajare!” şi „Hai pe net 2015 ! pentru alfabetizare digitală!”Evenimentul derulat în România este parte integrantă a campaniei ”Get online week 2015!” (www.getonlineweek.eu) derulată la nivel European de către organizaţia Telecentre Europe (www.telecentre-urope.org) – o campanie de responsabilizare digitală prin care telecentrele urmăresc stimularea ocupării forţei de muncă, formarea şi certificarea competenţelor digitale (eCompetenţe) precum şi locurile de muncă care necesită utilizarea Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor (TIC) în comunităţile din întreaga Europă.
Elevii  şcolii care au dorit să participe la campanie au aflat despre securitatea datelor pe internet, și-au descoperit și testat abilitățile IT prin intermediul platformei www.skillage.eu Am împărtăşit împreună informaţii despre securitatea datelor în mediul online şi am aflat multe lucruri importante furnizate de portalul @sigur.info unde ne-am şi jucat. Am creat împreună afişul evenimentului la care am invitat şi alţi colegi în cursul săptămânii.



Șotron II

http://educatie.inmures.ro/detalii-eveniment/article/sptron-ii.html

Șotron Doi este un modul educațional atât pentru copii, cît și pentru părinți.
Modulul educaţional Şotron Doi are ca scop familializarea copiilor de 2 ani şi a părinţilor lor cu mediul educaţional din grădiniţă. Cei mai mulţi pornesc într-o călătorie în care explorează ceea ce îi înconjoară de la propriul nume, până la plante, animale, Soare. Părinţii lor învaţă cât de importantă este educaţia preşcolară şi cum se pot implica mai mult în educaţia copiilor.
De-a lungul celor  unsprezece săptămâni copiii  învaţă: să își spună numele, să salute, să spună câți ani au, să se spele pe mâini singuri, să se servească singuri, să mănânce singuri, să arunce resturile și ambalajele la coșul de gunoi, să își sufle nasul corect, să tușească în cot.
Este  interesant să constatăm cât de multe vor învăţa cei mici pe parcursul acestui interval de timp. Progresele lor se vor vedeau cu fiecare  sesiune de Şotron Doi. La început sunt timizi, nu se joacă împreună, nu vorbeau între ei. Sunt foarte atenţi la fiecare gest al celuilalt. Apoi acest lucru se schimbă.
Majoritatea copiilor au participat împreună cu părinţii, la prima vizită la grădiniţă pentru familiarizarea cu locul, educatoarea şi noii colegi din cadrul Şotronului. Această vizită s-a realizat dimineata atunci când era grupa de copii la gradiniţă. Fiecare copil are ritmul lui, iar dacă pentru unul câteva zile sunt suficiente pentru acomodare alţii au avut nevoie de o perioadă mai lungă.
Acest program a reunit anul trecut un număr de maxim 10 copii cu vârsta  de 2 ani, care timp de unsprezece săptămâni au luat parte la un proces instructiv în grădiniţă. Aceşti copii s-au integrat mai uşor in grupa mică la inceputul anului şcolar 2013-2014. Este necesar să obișnuim părinții să vină la grădiniță, prin astfel de programe, ca apoi să ei să conștientizeze importanța educației timpurii pentru copii lor.


INFINITEDU
Fișă adăugată în luna februarie, 2014 (Autor: Edit  Naghi) 
JOC Învățăm tabla înmulțirii! - este un joc prin care consolidez la clasă cunoştinţele privitoare la tabla înmulţirii, dezvolt gândirea logică și atenţia copiilor. De obicei îl imprim pe carton, astfel e mai ușor pentru copii. Folosesc acest joc de mulți ani. Din cauză că lucrez la țară, posibilitățile sunt reduse, dar ca dascăl, încerc să ofer copiilor mei câte puțin din dragostea mea pentru matematica și nu numai.


REVISTA INVATAMANTULUI PREUNIVERSITAR
Mai 2016   ISSN 2069-7961, ISSN-L2069-7961
I

Proiect didactic AVAP, 
Proiect didactic AVAP, 
Proiect didactic Educatie civica, 
Proiect didactic Limba si literatura romana, 
Proiect didactic Matematica, clasa a III-a

Proiect didactic, Limba si comunicare, clasa a IV-a:
Proiect didactic, Limba si comunicare, clasa a IV-a:




REVISTA INVATAMANTULUI PREUNIVERSITAR

Proiect didactic AVAP, 
Proiect didactic CLR,
Proiect didactic DP, 
Proiect didactic MEM, 










REVISTA INVATAMANTULUI PREUNIVERSITAR



Proiect pentru programă școlara de opțional, clasa a III-a: 
Să scriem corect! 










REVISTA QEDU -Mai 2016 -


Proiect didactic, clasa a IV
Proiect didactic - Limba si literatura romana, clasa a  IV a
Proiect didactic - Matematica clasa a III a
Proiect didactic -AVAP clasa a IIIa
Proiect didactic -Matematica clasa a III-a
Proiect didactic - CLR clasa a III-a
Proiect didactic - Ed civica clasa a III a
Proiect didactic - AVAP clasa a III-a 
REVISTA QEDU -IUNIE- 2016 -
ISSN 2344-2573, ISSN-L: 2344-2573


Proiect didactic - Matematica
Proiect didactic -AVAP
Proiect didactic - Ed, civica
Proiect didactic - Limba si literatura romana










CONCURSULUI NAȚIONAL DE CREAȚIE PLASTICĂ ,,ÎN LUMEA POVEȘTILOR” și a SIMPOZIONULUI NAȚIONAL „ROLUL POVEŞTILOR ÎN EDUCAREA COPIILOR” aprobat in C.A.E.N. poziția 55 pag.5/2016,

ROLUL POVEȘTILOR ÎN EDUCAȚIA COPIILOR
EDIȚIA a-IV-a
„La orice vârstă, omul este o ființă care se hrănește cu povești. De aceea, avuția povestirilor, pe care au strâns-o oamenii de pe tot globul, din casă în casă, din secol în secol, fie în vorbă, fie și în scris, a depășit celelalte avuții omenești.” spunea scriitorul și filosoful indianRabindranath Tagore.

 De mici copii îndrăgim poveștile. Mai mult decât atât, aceste povești au rolul de a stimula educația și imaginația copiilor, care învață să descopere lumea minunată a cărților.
Poveștile îi permit copilului să pătrundă într-un univers fantastic, plin de mistere și cât se poate de fascinant. Această fascinație îl atrage și încet, încet cu fiecare poveste citită micul ascultător pătrunde în acestă lume.
Odată pătruns în această lume cel mic începe să își dezvolte limbajul, dar și să își îmbogățească imaginația. Mai mulți, specialiști spun că poveștile îi ajută pe cei mici să crească frumos.
Citirea unei povești poate fi un moment deosebit de relaxant pentru cel mic. Unul dintre cele mai importante lucruri pe care cei mici le învață din povești este diferența dintre bine și rău. În povești ca și în basme, binele învinge întotdeauna. Cel mic va dobandi deprinderi pentru a realiza judecăți de valoare, precum și exprimarea propriilor sentimente într-un mod simplu.
Copilul poate învăța ce înseamnă prietenia și care sunt aspectele pozitive ale vieții. Mai mult, va încerca să fie mai prietenos, precum personajele din poveste, bun, prieten cu alți copii, de ajutor precum personajele din poveste.
Cu ajutorul personajelor de poveste micuțul va reuși chiar să își depășească anumite fobii. Binele și răul sunt două concepte pe care cel mic le poate distinge acum încă din primii anișori de viață. Copilul înțelege că există anumite reguli și conduite ce se aplică în fiecare zi. Aceste reguli trebuie respectate deoarece în lipsa lor nici o societate nu poate funcționa. De asemenea va înțelege că dacă nu respecți aceste reguli de conduită, devii personajul negativ, precum cel din poveste, iar personajul negativ întotdeauna suferă consecințele faptelor sale.
Poveștile îl vor face pe cel mic să își dorească să fie el însuși personajul pozitiv.
Mesajul poveștilor va fii mereu faptul că în povești există totdeauna o cale către un final fericit, nu contează câte obstacole întâlnește în drum eroul principal. Normal, că de fiecare dată personajul negativ, cel rău, cel mincinos, cel crud, cel zgârcit și urât are de pierdut.
Prin intermediul poveștilor, copilul descoperă lumea. Prin lupta dintre bine și rău, copilul învață strategii de viață, descoperă consecințele unor fapte și atitudini și își însusește comportamente sociale pozitive.
Unele povești le oferă copiilor anumite repere despre cum să acționeze în viață, în diferite situații.
Copiii sunt încântați să se asemene cu Harap Alb, cu Grăuceanu dar și cu Făt- Frumos. Se identifică cu personajele și înțeleg că trebuie să învețe anumite comportamente de la aceste personaje fantastice pentru că și ei vor să se asemene lor.
Ascultând poveşti copiii cunosc şi îşi însuşesc noţiuni, convingeri şi sentimente morale, se raportează la personajele pozitive şi dezaprobă comportamente negative. Â
Astfel, pentru ca ei să înţeleagă ce înseamnă bunătatea, prietenia, hărnicia şi pentru a urî răutatea, duşmănia, lenea, există ”Fata babei şi fata moşneagului” de I.Creangă, ”Sarea în bucate” de P. Ispirescu, ”Cenuşereasa” şi „Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici” de Fraţii Grim.
Peripeţiile personajelor, răutatea celor negative, bunătatea celor principale îi înduioşează pe copii şi îi conving că este bine să urmeze exemplul celor buni. Poveşti precum ”Ionică mincinosul”, ”Puf Alb şi Puf Gri” ne învaţă ce este sinceritatea şi îi determină pe copii să spună adevărul şi să urască minciuna. Neascultarea părinţilor, încăpăţinarea şi consecinţele acestora sunt reliefate de poveşti precum ”Capra cu trei iezi” de I. Creangă, ”Scufiţa Roşie” de Charles Perrault, ”Povestea măgăruşului încăpăţinat”. Păţaniile personajelor i-au convins pe copii că trebuie să asculte sfatul părinţilor, că nu este bună încăpăţinarea şi trebuie să se adapteze la regulile impuse de societate.
Educarea dragostei faţă de muncă a fost posibilă şi prin prezentarea unor poveşti precum ”Povestea unui om leneş.
Datoria noastră a tuturor, a părinților, a educatorilor și învățătorilor este să aducem copilul în punctul de iubi poveștile, a le asculta cu plăcere, a răspunde copilului atunci când el nu înțelege firul poveștilor,  expresiile sau cuvintele din text.
Etapa următoere ar fi aceea de a încuraja copilul să imite comportamentele pozitive a personajelor favorite.
Psihologii prezintă câteva sugestii de activităţi pe care le puteţi face cu copilul d-voastră şi care au ca şi consecinţe dezvoltarea şi menţinerea comportamentelor pozitive. « Timpul meu pentru tine. » Oferindu-i copilului d-voastră în fiecare zi momente în care să se simtă apreciat şi iubit de d-voastră. Exprimă acest lucru în cuvinte şi prin timpul petrecut împreună. Nu cantitatea de timp este importantă, ci calitatea timpului petrecut împreună cu copilul.
Ce faceţi împreună atunci când vă programați o astfel de activitate?
Citiţi o poveste, vă jucaţi, îl ascultaţi ce vrea să vă povestească, îi răspundeți la întrebări, vorbiți despre personajele poveștii, despre emoții, bucurii, tristeți.
Copiii pun întrebări părinților, se bucură pentru victoria personajului cu care se identifică, devin triști sau îngrijorați atunci când personajul respectiv se află în dificultate și învață să își definească propriile emoții în raport cu anumite situații de viață. Este foarte important pentru copil şi îi dă sentimentul că îl apreciaţi şi iubiţi dacă poate să discute aceste lucruri. Tot în acest context, copilul învață să își definească emoțiile pozitive, în raport cu cele negative și dezvoltă anumite comportamente de tip social.
Povestile îi mai ajută pe copii să se simtă și confortabil și în siguranță și să creeze o legătură specială cu „părintele care îi citește povești.
Există o diferența dintre o poveste și un desen animat, este relația specială care se crează între povestitor și ascultător, comunicarea bidirecțională întrebările rostite și nerostite ale poveștii și explicațiile suplimentare care devin dependente de fiecare poveste și stârnesc curiozitatea copilului.
Dacă ar fi să rezumăm ceea ce aduce povestea în viața copilului, putem menționa că povestea îl învață pe copil să o asculte, să urmărească firul ei, face legătura dintre imagine și ceea ce se aude, copilul observă descrieri, însușiri, emoții, comportamente și limbaj.
Pentru a stimula interacțiunea cu copilul uneori este bine să-l punem să ne descrie personajul, să deseneze ceva din poveste, să reproducă dialoguri sau fapte. etc
Astfel apelăm la imaginația lui și îl punem în pielea personajului, îi cerem să acționeze ca ele, creăm un mic joc de rol care sigur îi va plăcea, apoi îl solicităm să descrie emoțiile trăite fiind transpus în personaj. Toate aceste jocuri vor crea legături indistructibile dintre povestitor și micuțul auditor.
Nu uitați însă unele povești au o morală la sfârșitul lor de care vă puteți folosi pentru a educa bine copilul !
 Ioan Slavici, subliniind importanţa poveştilor, preciza: ”povestea a fost fondul plăcerilor mele din copilărie - poveştile erau darurile ce mi se prezentau pentru purtarea cea bună”.
Haideți să dăruim povești copiilor cu purtarea bună și nu numai lor ci și celor cu purtarea mai „nesăbuită și să-i aducem către  „A fost odată ca niciodată…” deoarece rolul acestor expresii fac lumea copilăriei mai frumoasă și mai fericită
înv.NAGHI ELISABETA EDIT
ȘCOALA GIMNAZIALĂ APOLD  JUD.MUREȘ
 Bibliografie
1.Bianca Bratu, Preşcolarul şi literatura, Editura Didactică şi Pedagogică,1977
2.Curriculum pentru educaţia timpurie a copiilor
3.Revista învăţământul preşcolar nr.3-4/2004
4.„Cum îi învăţăm pe copii comportamente « pozitive » ?  
Domnica Petrovai - Psiholog





Supliment al Revistei ÎNvățământului Preșcolar și Primar
ISSN 2537-1215
ISSN-L 2567-1215

Proiect didactic "Exerciții și probleme...” clasa III
Optional „Să scriem corect” clasa III

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu